The transition of iranian nomads

 Qashqai nu este o marcă auto. Aurel Cepoi știe de ce.

A dormit cu ei în corturi. În adevăratul cort nomad din lână neagră. Pe pământul gol. A tras cu pușca. Ca să sperie șacalii, care apar noaptea în preajmă. A înjunghiat capre împreună cu ei. A dansat la nunțile lor. A mâncat din mâncarea lor. A băut din ceaiul lor. A făcut 15 mii de kilometri prin Iran. În 60 de zile. În cele cinci călătorii: aprilie 2018, septembrie 2018, noiembrie 2018, februarie-martie 2019, mai 2019. A fost în zece triburi. Cinci dintre care sunt nomade. Doar unul este de origine arabă, restul sunt triburi turcice.

Sunt un milion de nomazi în Iran. De două ori pe an, un milion de oameni își încarcă bunurile în mașini sau pe măgari și călătoresc, împreună cu animalele lor, la 300-400 de kilometri între locațiile de vară și de iarnă. Duc o viață la limita supraviețuirii, la mila naturii. O combinație între Evul Mediu și Evul Bill Gates. Panouri solare, școli primare nomade, mașini, telefoane mobile sau nunți în restaurante.

Sunt oameni foarte buni, umili, dornici de comunicare. 90 la sută cu plăcere se lasă fotografiați. Nu sunt agresivi. Zice Aurel Cepoi.

Albumul conține 111 imagini, exact câte trepte sunt la intrarea în Persepolis, loc sfânt pentru iranieni, indiferent de grupul etnic, preferințele politice, locul de reședință, secetele sau etapele programului nuclear.

Albumul a intrat în toate librăriile bune din Republica Moldova. Tiraj scurt.