Descriere
Afişările cărţilor de Tarot pentru ghicirea norocului ţin cont nu doar de semnificaţia divinatorie individuală a unei cărţi, ci şi de proximitatea dintre acestea şi chiar de poziţia ei verticală (normală sau inversată). Cărţile inversate aveau o semnificaţie mai slabă, întârziată sau chiar inversată. Scurtul titlu descriptiv al celor 22 de cărţi din Arcana Mare serveşte drept catalizator pentru semnificaţia mai profundă pe care doreşte să o exprime cel care îşi dă în cărţi.
Pachetul de Tarot conţin 78 de cărţi împărţite în două grupe principale:
· 22 de cărţi din Arcana Mare
· 56 de cărţi din Arcana Mică
Cele 22 de cărţi din Arcana Mare sunt considerate emblematice şi conţin 21 de cărţi numerotate de la XXI la I (adică de la 21 la 1), plus una nenumerotată numită Nebunul (Le Mat sau Le Fou în franceză). Ele sunt considerate tromfi (atouts – atuuri în franceză, atutti sau trionfi în italiană), care înseamnă „mai presus de celelalte”.
Cele 56 de cărţi din Arcana Mică conţin patru suite, inclusiv cărţile obişnuite de curte regală: Regele, Regina, Valetul, plus o a patra, numită Cavaler, plasată între Regină şi Valet. Suitele sunt de regulă spatele, bâtele, cupele (inimile) şi monedele sau romburile (diamantele). Se crede că la origini ele au reprezentat cele patru clase sociale în epoca medievală: nobilimea şi persoanele care au ajuns la un anumit rang prin serviciul militar erau simbolizate de spade; ţăranii sau clasa muncitoare de bâte; preoţimea şi politicienii de cupe; iar negustorii şi industriaşii de monede.
Cărţile Tarotului modern par să îşi aibă originea în cele ale Tarotului Medieval. Pe măsură ce jocurile de cărţi au devenit din ce în ce mai populare, s-a renunţat la cărţile din Arcana Mare (cu excepţia Nebunului, care s-a transformat în Joker), iar Cavalerul şi Valetul au fost combinate, rămânând doar Valetul. Aşa s-a ajuns la pachetul de cărţi standard cu 52 de cărţi de joc plus Jokerul.
În ultimele două secole au apărut mai multe cărţi importante care descriu aspecte diferite ale Tarotului. Printre autorii lor s-au numărat Gebelin (1781), Etteilla (1783), Levi (1854), Vaillant (1857), Mathers (1888), Papus (1889), Falconnier (1896), Wirth, Waite (1910), Thierens, Case, Crowley (1944), Gray (1960), Knight (1965), Moakley (1966), Doane (1967) şi Kaplan (1970) .
La iniţiativa şi sub supervizarea lui Waite, domnişoara Pamela Colman Smith (o fată americană membră a Ordinului Golden Down) a desenat un pachet unic cu 78 de cărţi de Tarot, numit „Pachetul de Cărţi Rider”.
Domnişoara Smith a crescut în Jamaica, iar în timpul primilor ani ai adolescenţei a călătorit cu compania de teatru a lui Terry şi Henry Irving. La 21 de ani, ea s-a stabilit în Anglia, lucrând ca designer teatral şi ilustrator. Interesul ei faţă de teatru a condus la colaborarea sa cu William Butler Yeats, alături de care a lucrat la diferite scenografii. Mai târziu, ea a colaborat cu fratele acestuia, Jack Yeats, la ilustrarea şi publicarea unei reviste minore intitulată The Broad Sheet, înainte de a-şi publica propria revistă, The Green Sheaf, în care a prezentat diferite balade, imagini, basme şi poeme.
Trăsătura cea mai uimitoare a Pachetului de Cărţi Rider constă în faptul că toate cărţile, inclusiv cele 40 de cărţi numerice (cele patru suite de la As la Decar), sunt prezentate sub forma unor ilustraţii emblematice, foarte adecvate pentru divinaţie. Din acest punct de vedere, pachetul diferă de formele rigide ale spadelor, bâtelor, cupelor şi monedelor ilustrate anterior pe cărţile de Tarot. Waite considera de asemenea că dat fiind că nu avea un număr şi reprezenta cifra zero, Nebunul nu trebuia situat între cărţile 20 şi 21, având o poziţie mult mai naturală înaintea Magicianului, prin atribuirea primei litere a alfabetului ebraic, Aleph.
Waite a transpus numerele a două cărţi din Arcana Mare: Puterea – prezentată în alte cărţi de Tarot cu numărul XI (îndeosebi în pachetul de cărţi de joc al lui Muller 1JJ şi în Tarotul marseillez al lui Grimaud) – a devenit VIII, schimbând astfel locul cu Justiţia, care a devenit XI (din VIII).
La ora actuală există un interes fenomenal faţă de cărţile divinatorii ale Tarotului. Investigatorii serioşi folosesc etalarea cărţilor pentru a încerca să plaseze trecutul într-un context mai semnificativ, pentru a înţelege astfel mai bine prezentul şi pentru a revela alternativele care se vor manifesta în viitor. Cei mai puţin familiarizaţi cu cărţile de Tarot preferă să le folosească la fel ca pe un joc, complăcându-se în etalări şi lecturi la diferite petreceri sau în mici grupuri private. Cât despre colecţionari, aceştia consideră cărţile de Tarot colorate şi interesante.
Cărţile de Tarot sunt folosite de adolescenţi, de studenţi, de constructori, de oamenii de afaceri, de diferiţi profesionişti, de colecţionari – practic, de oameni din toate domeniile vieţii. Ziarele, revistele şi emisiunile de radio şi de televiziune fac comentarii frecvente referitoare la această modă. Adolescenţii savurează petrecerile în care îşi dau în Tarot. Adulţii merg la mese festive, evenimente caritabile şi picnicuri la care îşi dau în Tarot. Hollywood-ul a inventat chiar trendul din ce în ce mai popular al petrecerilor date de celebrităţi la care sunt invitaţi cititori faimoşi în Tarot, în beneficiul oaspeţilor lor.
Unul din cele mai fascinante aspecte ale Tarotului este efectul personal al cărţilor asupra celor care le folosesc. În cartea sa, Cheia Tarotului, Waite prezintă o dimensiune nouă a semnificaţiei acestora. Orice amator al Tarotului, indiferent dacă este un cercetător serios sau un om de rând care se joacă de-a ocultismul, are doar de câştigat dacă citeşte cartea lui Waite, a cărui perspectivă este foarte profundă.
U.S. Games Systems Inc. are plăcerea de a publica acum Pachetul Universal de Cărţi de Tarot Waite, bazat pe reproducerea autentică a „pachetului Rider” original.