Poveste de toamna

 Desișul de Muri este lumea mea ideală. Șoarecii trăiesc cât se poate de natural, iar eu cred că așa ar trebui să fie viața. Tot ce crește în jur e plăcut și folositor, iar aceste făpturi fac parte dintr-o comunitate plină de iubire și grijă. Dar șoarecii nu sunt numai serioși și demni de cinste. Știu să se și DISTREZE! Viața e un lung șir de picnicuri și reuniuni, petreceri și excursii.

 M-am documentat în permanență, am umplut caiete și dosare cu toate amănuntele posibile din viața unui șoarece. A trebuit să elimin, atât cât s-a putut, conceptele omenești. Am inventat, de exemplu, un sistem de măsurare bazat pe cozi și lăbuțe și nu pe picioare și țoli. Greutatea se măsoară în ghinde și boabe de grâu, iar timpul se măsoară cu cadrane solare, lumânări gradate sau clepsidre cu apă. 

M-am distrat de minune făcând cărțile, dar și munca a fost pe măsură. Și asta pentru că mie îmi place să fac totul exact așa cum trebuie. Fiecare floare trebuie să aibă numărul corect de petale și să crească acolo unde crește ea și în perioada în care crește. Tot ceea ce fac sau fabrică șoriceii trebuie să fie posibil în lumea lor, în locul în care trăiesc ei. La urma urmei, Desișul de Muri e adevărat și eu sunt aici doar pentru a-l scoate la iveală. (Jill Barklem)