Mitologia primitiva

 In Mitologia primitiva, Campbell cerceteaza si scoate la lumina izvoarele mitului. Combinand exemplar profunzimea savanta cu entuziasmul, el analizeaza expresiile veneratiei religioase la oamenii timpurii si ecourile acestora in riturile triburilor primare supravietuitoare. Campbell arata cum mitul ne-a modelat intelegerea lumii, vazuta si nevazuta, de-a lungul timpului. Pe masura ce exploreaza si impartaseste imagini si practici mitice arhetipale, el indica, de asemenea, modul in care aceste concepte ne influenteaza viata personala.

Dupa finalizarea seriei monumentale Mastile Zeului, Campbell a descoperit ca lucrarea lui afirma „unitatea rasei umane, nu numai in biologia sa, ci si in istoria ei spirituala”. El a asemanat aceasta unitate cu o simfonie in care diferite parti creeaza o „miscare ampla”. Poate mai mult decat oricand, perceptia lui Campbell nu este doar iluminatoare, ci si inspirata.

„Scopul educatiei in sferele primitive, arhaice si orientale a fost dintotdeauna si va continua sa fie multe secole nu de a lumina in primul rand mintea cu privire la natura universului, ci de a crea comunitati de experienta impartasita pentru angajarea sentimentelor individului in crestere la problemele de interes principal pentru grupul local. Gandirea si sentimentele nesocializate ale copilului foarte mic sunt egocentrice, dar nu periculoase din punct de vedere social. Insa atunci cand impulsurile primare ale adolescentului raman nesocializate, ele devin inevitabil o amenintare la adresa armoniei grupului. Prin urmare, functia suprema a oricarui mit si ritual a fost intotdeauna, si cu siguranta trebuie sa fie in continuare, implicarea individului, atat emotional, cat si intelectual, in organizatia locala. Si acest scop este cel mai bine realizat — asa cum am vazut — printr-o evocare solemna a experientelor intens impartasite, in virtutea carora intregul sistem de fantezie si credinte spontane din copilarie este angajat si contopit cu sistemul functional al comunitatii. ”