Descriere
— Tu să mergi unde te duce sufletul. Oriunde unde te duce, auzi?
— Nu știu ce e ăla suflet, i-am spus.
— Dumnezeu știi ce e?
— O minciună? l-am întrebat, dezvăluindu-mi ura ce-mi definea existența.
— Dumnezeu e vocea care vorbește atunci când sufletul nu mai are cuvinte. Dumnezeu e acea lacrimă de fericire pe care o ai când plenitudinea te-a cuprins. Dumnezeu este cuvântul ăla bine așezat peste frustrarea pe care o porți.
— Nu cred, nu l-am văzut niciodată.
— Pe Dumnezeu trebuie să-l simți, nu să-l vezi.
— Atunci, dacă simt suferință, înseamnă că Dumnezeu e suferință?
— Crezi în Dumnezeu?
— Ți-am spus că nu.
— Atunci ceea ce simți ești tu, fără Dumnezeu.