Iubirea poate dura? Soarta iubirii romantice de-a lungul timpului

Mulți dintre noi tânjesc după pasiunea care să apară și să dureze în relația cu persoana iubită. Întrebările par ușor de formulat: ce anume ne face să simțim că rela-țiile noastre intime sunt pasionate și importante? Poate această pasiune semnificativă să dureze, pe parcursul timpului? Cum poate ea supraviețui, având în vedere provocările la care o supunem – trăind vieți solicitante, gestionând chestiuni familiale cotidiene, crescând copii, îmbătrânind? Stephen Mitchell aduce numeroase argu- mente, pentru a susține ideea că iubirea și pasiunea nu scad într-o relație de lungă durată, ci devin din ce în ce mai periculoase! Fiecare dintre dimensiunile impor- tante ale pasiunii romantice — sexualitatea, idealizarea și agresivitatea – ne subminează sentimentul de sigu- ranță și sentimentul de sine, destabilizându-ne. Pentru a face iubirea să dureze, nu ne rămâne decât să fim atenți la strategiile autodistructive care ne apără de riscurile ei. Alăturând studii de caz, idei psihanalitice și sfaturi, Mitchell ne invită să ne alăturăm în demersul de regân- dire a unora dintre cele mai profunde și importante aspecte ale experienței umane, ceea ce ne poate permite, fiecăruia dintre noi, să avem propriul răspuns după ce vom fi citit această carte. Iubirea romantică în relații nu este cultivată prin rezolvarea tensiunilor, prin descope- rirea unui secret, printr-un efort elaborat de țesere permanentă a noutății. Pentru a cultiva iubirea romantică într-o relație este nevoie de două persoane fascinate de modurile în care, în mod individual și împreună, ele produc forme de viață pe care cei doi speră să se poată bizui. Este nevoie de toleranță la fragilitatea acestor speranțe, țesute din realitate și fantasmă, precum și de o apreciere a modurilor în care, în densitatea bogată a vieții contem- porane, realitatea devine adesea fantasmă, iar fantasma devine realitate.Relațiile pe termen lung, în special cele care presupun crearea unui cămin, creșterea copiilor, împărțirea treburilor gospodărești și cumpărarea de proprietăți imobiliare, sunt în mod necesar utilitare: pentru a dura, trebuie să funcționeze. În aceste relații, slăbiciunile și vulnerabilită- țile celor doi parteneri sunt adesea vizibile: cu cât poți face și faci tu mai puțin, cu atât mai mult trebuie să fac eu și cu atât mai puțin voi depinde de tine. Tânjim, și pe bună dreptate, după siguranță, stabilitate, predictibilitate; tihna noastră emoțională depinde de acest confort. Dar idealizarea destabilizează lucrurile și le scoate din perspectivele și prioritățile lor cotidiene. Imaginația idealizantă este, prin propria sa natură, nesigură și avem tendința de a găsi moduri în care să încercăm să controlăm daunele, gestionându-le și izolându-le.