Interculturalitate si multiculturalitate. Interferente in educatie

Problematica educatiei interculturale, o componenta a sistemului educational actual, capata o importanta aparte in societatea actuala. Migratia popoarelor, criza economica si alti factori de sorginte economica si politica au determinat includerea educatiei interculturale pe agenda UE, in general, si a statelor membre, in special. In acest context, cadrul institutional al scolii se confrunta cu dificultati legate de integrarea copiilor ce apartin comunitatilor etnice, generate, pe de o parte, de reticenta la schimbare a popoarelor, iar pe de alta parte, de lipsa unor abordari pragmatice de incluziune a acestei categorii de copii. Astfel, scoala devine un adevarat laborator in care se experimenteaza efectele diversitatii asupra relatiilor dintre elevi, dintre profesori si elevii minoritari, respectiv parintii si elevii minoritari. Trebuie sa intelegem diversitatea ca o trasatura a societatii actuale, un beneficiu reciproc pentru noi toti. Din aceasta perspectiva, conceptele cheie ale societatii actuale: interculturalitate, multiculturalitate si, implicit, cultura si diversitatea, se rasfrang asupra scolii, principalul mijloc de mediere intre minoritate si majoritate, de promovare a deschiderii catre o societate toleranta. Includerea copiilor ce apartin comunitatilor etnice in categoria copiilor cu risc ridicat de vulnerabilitate, conform documentelor internationale de referinta in domeniu (detaliate in cuprinsul lucrarii), determina modificari in planul implementarii politicilor educationale de incluziune. Mai mult, aderarea tarii noastre la UE, respectiv semnarea unor documente internationale in domeniul educational si social, impune ca prioritate un sistem educational centrat pe competenta si respect, capabil sa formeze cadre didactice pentru interculturalitate. In contextul istoric actual, intr‑o societate definita prin diversitate, schimbare si toleranta, in care identitatea nationala reprezinta elementul de stabilitate al societatii, se impune adaptarea sistemelor educationale actuale la particularitatile etnico‑culturale ale copiilor ce apartin comunitatilor etnice. Comunitatile interculturale sunt abordate in literatura de specialitate ca ,,grupuri culturale, etnice, religioase care se regasesc intr‑un spatiu comun si care se afla in relatii de interactiune, respectand traditiile si obiceiurile transmise din generatie in generatie” (L. Ciolan, 2008, p. 73). Pe acest fond, interculturalitatea depaseste tiparele unui nou discurs in pedagogia contemporana, fiind, in fapt, o reflectare a realitatii, generatoare de noi provocari in problematica educatiei. Totodata, se impune analizarea dimensiunii interculturale a vietii sociale din perspectiva educationala, ca instrument de ,,apropiere a educatiei de viata de zi cu zi, de problemele semnificativ ale vietii reale” (L. Ciolan, 2008, p. 74). ,,Pe masura ce granitele devin mai confuze, iar afirmarea autonomiilor locale mai insistenta, vechile forme ale identitatii nationale trebuie restructurate. Intrebarea ,,Cine suntem?” genereaza confuzii, desi, cere, un raspuns coerent […]. O perspectiva cosmopolita este conditia necesara pentru existenta unei societati multiculturale in ordinea globalizanta” (A. Giddens, 2001, p. 141‑143) Abordarea interculturala porneste de la premisa ca, prin educatie, interculturalitatea reprezinta ,,antidotul rasismului, xenofobiei si al altor forme de excludere” (P. Perregaux, 1999, p. 125). De asemenea, educatia interculturala participa la ,,crearea colectiva a unui spatiu care accepta, insereaza si reelaboreaza semnificatiile culturale ale membrilor diferitelor comunitati in contact” (L. Ciolan, 2008, p. 74).

Nume	Contacte	Stoc