Despre nerabdarea de a fi rabdator

„Cand, odata sorbiti de fluxul demential al orasului, va veti ciocni de mersul enervant de incet al unui zdrahon cu parul alb, pasind agale, boiereste pe langa pereti, sa stiti ca-i foarte posibil ca eu sa fiu acela. Ca sa fiti siguri de asta, plasati fulgerator indemnul Hai, tataie, hai mai repede. Daca veti auzi raspunsul mulcom Poftiti, luati-o dumneavoastra inainte, ca eu nu mai am unde sa ma grabesc, atunci nu mai e loc de indoiala: eu sunt ala.“ (Dan C. MIHAILESCU) „Nerabdatori, sarim peste etape, le ardem, neglijam esentele, facem afirmatii categorice si incercam sa realizam lucruri fara a le cunoaste natura intima. Cam aici suntem, intr-o graba paguboasa, mereu imbatati de virtuti mai mult afirmate decat dovedite, superficiali si, in acelasi timp, mereu nemultumiti de conditia noastra. Zidim in peretii ce se tot darama o parte a sufletului nostru. Ne aruncam cu capul inainte, gata sa cucerim ceea ce altii au cucerit dupa sute de ani de statornicie.“ (Ciprian MACESARU) "Cu cat creste viteza, cu atat creste vidul launtric. Din cat esti mai la zi si mai departe de traditie, dintr-atat se amplifica dezradacinarea, dezorientarea, deznadejdea. Din cat te vrei mai socializat si te consideri incapabil (sau oripilat) de singuratate, dintr-atat esti mai pustiit, mai singur, coplesit de senzatia de inutilitate: a ta, a celorlalti, a lumii. Pe masura ce te ingreunezi cu tot mai multe accesorii, fleacuri si capricii, te indepartezi de simplitate, autenticitate si puritate. Devii tot mai artificial, mai instrainat de sine, mai dezarticulat. Si esti tot mai departe de bucuriile firesti, de naturalete, de impacarea interioara.“ (Dan C. MIHAILESCU) „Ma intreb daca s-ar putea scrie o istorie culturala a rabdarii. S-au publicat carti cu teme dintre cele mai bizare, asa ca nu vad de ce nu s-ar putea scrie si despre un lucru atat de important cum e rabdarea, una dintre marile virtuti, importanta atat in randul religiilor, cat si in filozofia generala de viata.“ (Ciprian MACESARU)