Descriere
Fragment din carte:
"Moartea bunicului a fost prima mea întâlnire cu despărţirea pământească. O întâlnire, şi mai mult decât atât; altfel i-ar fi pierdut sensul. Am văzut moartea, şi ceva mai mult decât a muri, ceva care plutea deasupra trupului părăsit, elementele... Acea întâlnire mi-a determinat tot cursul vieţii. Mi-a dat o direcţie, sau mai degrabã o dimensiune care nu-mi fusese cunoscută mai înainte.
Am auzit de moartea altor oameni... N-am văzut, sau chiar dacă am văzut ceva, a fost fără înţeles pentru mine. Când moare un om pe care îl iubeşti, întâlneşti cu adevărat moartea. Trebuie să subliniez: întâlneşti moartea numai când se stinge o fiinţă iubită.
Când te înconjoară iubirea şi moartea se produce o transformare uriaşă, ca şi cum s-ar naşte o altă fiinţă. Nu vei mai fi niciodată acelaşi. Oamenii nu iubesc, şi de aceea nu au experienţa morţii aşa cum am avut-o eu. Fără iubire, moartea nu dă cheia vieţii.
Cu iubire, îţi dăruieste cheia întregii existenţe. Prima mea experienţă cu moartea nu a fost doar o întâlnire. A fost un fapt complex, în multe moduri. Omul pe care îl iubeam era pe moarte. Pentru mine fusese ca un tată. Mă crescuse în libertate absolută, fără inhibiţii, fără interziceri, fără porunci… Iubire în libertate – dacã o ai, eşti rege. Acesta e adevăratul regat al Domnului – iubirea în libertate. Iubirea îşi adânceşte rădăcinile în pământ, libertatea îţi dă aripi să zbori.
Bunicul mi le-a dăruit pe amândouă. Mi-a dăruit atâta iubire cât nu avusese pentru nimeni, nici pentru mama, nici pentru bunica; mi-a dăruit libertatea, care este cel mai mare dar. La moarte, mi-a dat inelul şi mi-a spus cu lacrimi în ochi: “Nu am nimic altceva să-ţi dau”.
Am spus: “Nana, dar mi-ai fãcut deja cel mai preţios dar”.
A deschis cu greutate ochii şi a spus: “Care?”
Am râs: “Ai uitat? Mi-ai dăruit iubire şi libertate. Nici un copil n-a avut vreodată atâta libertate câtă mi-ai dat tu mie. Ce mai vrei? Ce poţi să-mi mai dai? Îţi sunt recunoscător. Du-te în pace”.