Din bezna temnitei...Scisori din Gulag. N. Costenco

Din cele cîteva sute de scrisori adunate în arhiva lui Nicolai Costenco, o parte dintre care se păstrează actualmente la Muzeul Literaturii Române „M. Kogălniceanu“ din Chişinău, pentru volumul de faţă a fost selectat doar un mic eşantion, cuprinzînd corespondenţa din 1955 şi 1956, ultimii ani de surghiun siberian. Alegerea nu a fost deloc întîmplătoare. Tocmai în această perioadă, după mărturisirile poetului, el era deosebit de prodigios, dar şi deosebit de neliniştit, după cum se vede şi din scrisorile inserate în volumul de faţă. Odată cu moartea lui Iosif Stalin a început procesul de reabilitare şi întoarcere la baştină a milioanelor de oameni condamnaţi fără nici o vină. Bineînţeles, firea receptivă a poetului se zbătea aidoma canarului „prins între chenarele cuştii de aur“, cum va scrie el însuşi în povestirea Sanitarul Nemurire. Menţionăm că lista scrisorilor datate cu anii ’55-’56 este departe de a fi completă din motive lesne de înţeles — unele s-au pierdut pentru totdeauna, altele s-au rătăcit prin portofoliile unor publicaţii periodice. Compartimentul „Addenda“ cuprinde o parte din scrisorile-răspuns ale prozatorului Dominte Timonu, colaborator la Viaţa Basarabiei şi vechi prieten cu Nicolai Costenco. Dialogul epistolar dintre aceşti doi condeieri basarabeni cu o soartă atît de diferită poate fi de un real folos pentru istoricii literari care se ocupă de studierea unui segment de viaţă încă puţin cunoscut din biografia scriitorului. Scrisorile lui D. Timonu reprezintă „momentul provocator“ care îl incită pe poet să-şi expună părerile într-o serie de probleme acute pentru acel timp.

Nume	Contacte	Stoc