Avionul miroase a peste. Nicolae Popa.

Romanul e scris, camusian, de la persoana I singular. Mihai Loghin, protagonistul, îşi mărturiseşte, printr-o ficţiune în ficţiune, propria istorie, care seamănă cu o trecere degradantă prin bolgiile infernului, la un capăt fiind penitenciarul, la celălalt aşteptîndu-l, ca o altă gură de capcană, casa de nebuni. Proza nu omite nimic din scîrboşeniile prezentului: mafia tentaculară, ţinînd în ventuzele ei şi marii demnitari, dar şi victimele colaterale, mizeria care mînă peste hotare mai ales femeile, o viaţă sentimentală paralizată de sărăcie şi neputinţă, care anulează sau dedublează personalitatea, violenţa, mîrlănia ordinară etc., etc. Toată istoria are ca fundal un plan virtual-mitic, profund simbolic, sugerînd prin seninătatea şi calmul blajinilor o alternativă pentru lumea păcătoasă şi feroce de aici.

Nume	Contacte	Stoc