Adameva

„Viaţa-memoria-istoria ca un tren… Pagină cu pagină, cuvânt după cuvânt, vrei să rămâi în captivitate. E adevărat că nici nu poţi coborî, nu încă. Uneori te sufocă istoriile sale şi de-abia aştepţi o haltă, undeva, prin vreo altă amintire, numai să poţi respira un pic.

Cât să încerci să te pui în pielea acestei vieţi-memorii-istorii.

De ce nu este iubit omul acesta? Dar cum ar putea fi, ştiind să ofere atâta iubire, fără să-i pese dacă o acceptăm? Şi, dacă? (Aşa m-ar întreba Paul Goma…)

Asta o fi ultima haltă? Adam&Eva. Priveşte fiecare pierdut spre halta care (încă) nu i s-a arătat.

Şi tu? La ultimul rând din Adameva. Parcă nostalgia începuturilor, poate sfâşierile altui început…
O carte ca viaţa şi ca moartea. Acum o putem citi pe următoarea.“
Flori Bălănescu
…Şi parcă m-aş afla în camera de liberare — cu cartea asta. În aşteptarea plecării, dar încă nu azi: poate mâine. Bucurie a plecării, vinovăţie că plec eu, ceilalţi rămân… Aer de sfârşit de ceva — pentru mine, dar cum eu sânt buricul lumii, centrul a toate câte există şi se petrec…

Ca şi în camera de liberare, în preziua liberării, azi e ultima zi cu program întreg: ultima plimbare, ultimul prânz, are să fie ultima cină, urmată de ultima noapte. Ziua în care mai acut, mai aproape de realitate, îţi spui: Da, mă liberez, Da, mă întorc acasă, la ai mei însă, în afară de mama-tata, cum am să-i găsesc pe prieteni, pe iubite?; am să pot re-face ori face din nou prietenii — ca aici, la închisoare?
Exagerez, blasfemiez, apropiind sfârşitul unei cărţi de o liberare din puşcărie. Dar dacă aşa o simt eu — în legătură cu această carte?
La urma urmei, e mai bine aşa. Pe mâine.
...

Iată-mă în mâine.

Mă liberez şi din această carte.

Am pornit-o în 9 martie, o opresc în 11 iunie — trei luni şi două zile.

Am petrecut bine împreună. Am învăţat acest adevăr: o astfel de carte se scrie o dată într-o viaţă de scriitor de cărţi. O carte ca asta nu este ca iubirea trupească — simulacru de moarte pre-moarte călcînd — ci moartea.

Iar după ce mori (o dată!) nu mai poţi fi viu, oricât ai fi de ardelean.

Salut! Ne vedem pe lumea cealaltă!