Drumul spre Biserica

Nu ştiu cine este Nicolae Dabija în ochii celor din jur. Eu am descoperit un om cu suflet ales. Lumea zice că este un mare poet, colegii de breaslă ar spune - de succes. Nu scrie de dragul scrisului, dar pentru şi de la suflet la suflet. Ca să ajung la opera dabijiană am pornit de la omul Nicolae Dabija. Vorba străbună nu în zadar spune „A fi domn i-o întâmplare, a fi om e lucru mare", iar slovele lui Miron Costin „Nasc şi la Moldova oameni" se adeveresc şi astăzi, când îl avem contemporan pe acest vrednic fiu al neamului, care seamănă cuvântul credinţei străbune. Are rădăcini sănătoase, fiind dintr-o viţă de slujitori destoinici. Credinţa şi scrisul nu sunt o întâmplare în viata fratelui Nicolae, căci asa obişnuim să-l numim în biserică. Iar acolo stă retras undeva în partea dreaptă, cuvenită bărbaţilor în orice sfânt lăcaş. La prima vedere nu-1 deosebesti de restul lumii, dar iese în evidenţă printr-o cuminţenie şi linişte lăuntrică, fiind atent la tot ce se întâmplă în timpul slujbelor. Am intitulat prezenta culegere de scriericreştine Drumul spre Biserică, pentru că toate cuvintele adunate sunt trecute prin inima creştinului Dabija, care vrea să fie împăcat cu Cel de Sus. „Nu poţi scrie ceva destoinic, dacă nu trăieşti ce scrii si dacă îti este ruşine să priveşti spre Cer", ne spune N. Dabija. Credem că scriitorul şi publicistul nostru va trăi încă mult timp, căci "vii sunt numai cei care-şi prefac ideile în fapte, dau realitate cuvintelor rostite, trec pe plan existenţial conceptele şi visările planului ideativ." (Nicolae Steinhardt). -- Preot Octavian Moșin

Nume	Contacte	Stoc