Osho. Maturitatea. Responsabilitatea de a fi tu insuti

Mintea indreptata spre afara este radacina naivitatii tale copilaresti. Chiar daca ai ajunge la luna, ce ai sa faci acolo? Vei fi acelasi! Vei sta pe luna avand in cap aceleasi prostii, acelasi balegar de vaca sfanta pe care il tot cari in inima. Nu va fi nici o diferenta. Poti sa fii sarac lipit, poti sa fii putred de bogat; poti sa fii total anonim, poti sa fii renumit in toata lumea - nu exista nici o diferenta, tot copilaros esti, si asa vei ramane daca mintea ta nu va face o cotitura la o suta optzeci de grade, incepand sa se indrepte spre interior, daca mintea nu ia o cu totul alta dimensiune, devenind meditatie. Meditatia este intoarcerea mintii catre sursa ei. Meditatia te face matur; meditatia te face cu adevarat adult. Sa inaintezi in varsta nu inseamna sa devii cu adevarat adult, pentru ca vad oameni de optzeci de ani care joaca jocuri urate, se joaca de-a puterea politica. Somnul pare sa fie profund. Cand au sa se trezeasca? Cand se vor gandi la lumea launtrica? Moartea iti va lua tot ce ai acumulat - putere, bani, prestigiu. Nu va ramane nici urma din toate astea. Toata viata ta va fi anihilata. Va veni moartea si va distruge tot ce ai realizat; va veni moartea si iti va dovedi ca palatele tale n-au fost decat palate din carti de joc. Maturitatea inseamna sa stii ca exista in tine ceva nemuritor, ceva care va transcede moartea. Ca sa stii, trebuie sa-l cunosti. Mintea cunoaste lumea, meditatia il cunoaste pe Dumnezeu. Mintea este o cale de a intelege obiectul, meditatia este o cale de a intelege subiectul. Mintea se preocupa de continut, meditatia se preocupa de continator - constiinta. Mintea e obsedata de nori, meditatia cauta cerul. Norii vin si pleaca; cerul ramane, dainuie. Cauta cerul launtric. Iar daca il vei gasi, nu vei muri niciodata. Corpul va muri, mintea va muri, dar tu nu vei muri. Iar cand cunosti asta, cunosti viata. Ceea ce numesti tu acum viata nu e viata adevarata pentru ca o sa moara. Numai cel care mediteaza stie ce e viata, pentru ca el a ajuns la sursa vesniciei. Cand tu folosesti cuvantul "incredere", acesta se refera la cealalta fata a indoielii; cand folosesti cuvantul "iubire", el inseamna cealalta fata a urii. Dar atunci esti prins in dualitate, intr-o legatura dubla. Si vei fi zdrobit intre cele doua; toata viata ta va deveni o viata de chin...