Ei confundau libraria cu libertatea.

 „Volumul de versuri „Ei confundau librăria cu libertatea”, semnat de tânăra, dar promițătoarea poetă Ioana Isac, adeverește faptul că reprezintă ultima generație a căutătorilor de poezie autentică în impactul propriu cu lectura unor cărți deosebite ca instrument de a explora și descoperi viața însăși, refuzând-o în varianta ei explicită, neroadă. Titlul incitant este unul modern ce anunță o poezie pornită să dea o replică propriei existențe în spațiul satisfacției materiale și al pragmatismului prolix. Aflată între cele două lumi, poezia Ioanei Isac este totuși constructivă prin luminozitatea sentimentului de iubire ce-o transpare (în întregime și în parte). Poemele ce-o exprimă sunt de-o sinceritate totalmente dezavuată, iar unele imagini – surprinzător de proaspete, profunzimea sugestiilor stând, deseori, în contrasensuri. ”