Description
• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 1987
Amir, prosper negustor din Marocul anilor '50, pleaca intr-o calatorie lunga. Abia ajuns la Dakar, urmand cutuma islamica, o alege pe Nabou pentru o "casatorie de placere", dar se trezeste indragostit si incepe o alta viata cu aceasta a doua sotie, traita in paralel cu existenta de familie... Destinele se amesteca, asa cum se amesteca albul si negrul, frumosul si uratul, binele si raul, iubirea si ura. La fel, credintele, tabuurile, convingerile, prejudecatile.
Scriind povestea a doua generatii intr-un roman care are parfumul tare al mirodeniilor, Tahar Ben Jelloun priveste de aproape dragostea, fericirea, istoria.
O carte soc, violenta, aceasta neliniste venita dintr-o identitate dubla, cand destinul iti e scris de culoarea pielii, si care duce la o pofta viscerala de a-ti regasi radacinile. Un roman extraordinar. - Livre de lire
Cand Amir e aici, sunt cu totul a lui; nimeni nu indrazneste sa se ia de mine. Atarn drapelul marocan pe acoperis si ard tamaia paradisului. Toata lumea stie ca a sosit barbatul meu. Vecinele vin sa-mi ureze fericire si belsug; nu-mi fac niciun rau, desi ma invidiaza. Ma pregatesc doua zile ca sa-l intampin si sa ma daruiesc lui trup si suflet. Ma port altfel, simt cum devin alta femeie, ii apartin si imi place sentimentul de a fi a lui, in intregime a lui. Poate ca situatia asta nu o sa dureze, poate ca moralitatea nu e respectata. Ma aflu azi la poalele tale, agatata de radacinile tale, o, Hagi Baba, sunt slaba si ma supun vointei tale! De fiecare data cand vine, Amir ma duce la scribii din moschee, sa intocmeasca un contract de casatorie temporara. Cred ca se numeste "casatorie de placere". Amir vrea neaparat sa-si respecte religia. Eu n-am nimic de zis; el ma rasfata, iar eu ma ingrijesc foarte bine de el.
Traducere din limba franceza de Mihaela Stan.
Fragment din cartea "Casatorie de placere" scrisa de Tahar Ben Jelloun:
"La Tanger, Amir traia departe de ceilalti trei copii. Baietii studiau la Cairo, iar fata, casatorita, locuia la Oudja si nu mai trimitea niciun fel de vesti. Nu-l vizitau decat la sarbatoarea de incheiere a Ramadanului si la Sarbatoarea Sacrificiului. Nu se impacasera niciodata cu prezenta lui Nabu in viata tatalui lor. Doar Karim o accepta complet si reusise sa treaca peste durerea pricinuita de moartea mamei.
Relatiile dificile cu copiii mai mari il mahneau de multe ori pe Amir. O melancolie lenta si fara leac i se cuibarise in suflet. Se ingrijea mai putin de el insusi, mergea cu mai putin entuziasm la munca, era tacut uneori si se izola. Prezenta lui Nabu si a lui Karim il ajuta sa reziste, ca si speranta de a le asigura un viitor acceptabil lui Hassan si lui Houcine. Asa ca veghea cu mare atentie la studiile si la tihna lor.
Nabu era la fel de tandra si de complice cu el. Ii simplifica viata de zi cu zi si incerca sa-l fereasca de orice suparare. Vara, cand fiul cel mare sosea pe nepusa masa si urla cat il tinea gura sa i se dea partea de mostenire din bunurile mamei sale, ea il potolea si reusea aproape de fiecare data sa-l faca sa plece inainte ca Amir sa ajunga acasa. Il sfatuia sa se impace cu el, sa se duca sa-l vada si sa-i ceara binecuvantarea, insa el refuza cu incapatanare si profera amenintari la adresa ei.
La vremea aceea, un astfel de comportament era inadmisibil. Un fiu nu putea sub nicio forma sa-si acuze tatal de ceva. Risca, pur si simplu, sa fie exclus din familie si chiar sa fie dezmostenit. Insa asta se petrecea rar. I se intamplase lui Hamza, un fiu rebel care colaborase cu politia franceza, denuntandu-si unchiul si prietenii stransi intr-o casa parasita pentru a organiza rezistenta contra prezentei franceze in Maroc. Cand tatal aflase ca tradatorul era nimeni altul decat propriul fiu, se dusese in mijlocul cartierului Diwane, il blestemase in public si ii retrasese binecuvantarea. Fiul fugise si nu mai aparuse niciodata in orasul vechi.
In ciuda catorva incercari grele, cu timpul Nabu se adaptase bine in societatea din Tanger care, cosmopolita fiind, avea avantajul de a se arata mai deschisa decat cea din Fes."