Description
Nici o fiinta in lume Nu e plapinda ca omul, El poarta mai mare nume, Si el e tocmai ca oul, Carele numai caci sade In putin timp se cloceste Si se sparge jos de cade Sau de alt de se ciocneste. Omul este ca o floare Ce de umbra vestejeste Si de sta la prea mult soare Se arde si se pirleste; De ii da mai multa apa Incet-incet putrezeste, Si daca iar n'o adapa Se usuca, nu mai creste. Multi zic; (Omul de ce'i place De aceia se ingrase) S'acest proverb pe multi face A cadea 'n vieti patimase. Tinarul lesne se 'nseala De asemenea cuvinte, Pe care el din gresala Le judeca ca's cuminte; Caci multor le place dulce Dar intrebati, eiti maninca Folos ceva de aduce, Or ii mai vatama inca? La un ce 'i place betia Vedeti, se 'ngrase el oare ? Ca pe linga avutia isi pierde si viata, moare. La citi nu place frumusetea? Ai cui ochi ea nu 'ndulceste ? Dar intrebati tineretea Cu ce ea ii foloseste? Ingrase ea pe vre-unul? Ii da zile seninate?