Dumnezeu: o amagire

În Dumnezeu: o amăgire (The God Delusion), Dawkins vine cu o cercetare dintre cele mai originale: de ce religia nu numai că a supravieţuit atât de mult după revoluţia ştiinţifică, dar pune la cale o revenire la nivel global, de proporţii terifiante? El a produs şi un concept, memul, echivalentul genei la nivel social, mijlocul prin care ideile se răspândesc şi se transmit generaţiilor succesive. Ca un adevărat darwinist, Dawkins caută să înţeleagă, în primul rând, ce este atât de benefic în religie, încât o ajută să supravieţuiască.

The Guardian

Dawkins îi loveşte cu toată forţa raţiunii pe acei lideri şi formatori de opinie religioşi de astăzi, care aprobă orice formă de violenţă în numele religiei lor, indiferent care ar fi ea, le demolează încercările caraghioase de a demonstra existenţa lui Dumnezeu, le combate pretenţiile arogante că numai pe religie se poate întemeia moralitatea sau că textele lor sfinte ar trebui luate ad litteram drept adevăr.

Philip Pullman

Această carte lui Richard Dawkins ar trebui să fie citită de oricine, de la primul ateu până la ultimul călugăr. Dacă raţionalismul ei nemilos nu te face militant la un moment dat, înseamnă că n-ai viaţă-n tine.

Julian Barnes

Ah, atât de revigorant este, după ce o viaţă întreagă ţi s-a spus că virtutea stă în credinţă, spiritualitate şi superstiţii, să citeşti o asemenea carte, ca un sunet de goarnă al adevărului! E totuna cu o gură de aer proaspăt.

Matt Ridley

Iată o carte importantă şi curajoasă. Oare putem spera că ea va trimite bigotismul religios la coşul de gunoi al istoriei, unde-i este locul?

Desmond Morris

Om de ştiinţă, Profesor de Înţelegere Publică a Ştiinţei la Universitatea Oxford între 1995 şi 2008 — şi cel mai cunoscut dintre ateii lumii —, Richard Dawkins afirmă lipsa de raţionalitate a credinţei în Dumnezeu şi răul grav pe care-l poate face religia impusă cu forţa.

Riguros şi, pe alocuri, amuzant, Dawkins îl cercetează pe Dumnezeu în toate formele, de la tiranul crud şi răzbunător, obsedat de ascultare, din Vechiul Testament, până la Ceasornicarul Celest, mai benign dar la fel de ilogic, susţinut de unii gânditori din perioada Iluminismului.

El respinge argumentele majore în favoarea religiei şi demonstrează improbabilitatea absolută a existenţei unei fiinţe supreme. Arată cum ajunge religia să declanşeze războaie, să aţâţe bigotismul şi să le afecteze minţile copiilor, sprijinindu-şi propriile argumente cu dovezi din trecut şi de azi.

Dumnezeu: o amăgire este o convingătoare pledoarie în favoarea ideii că nu este numai greşit, ci şi periculos ca religia în general şi credinţa în orice religie în special să conducă viaţa omului şi a societăţii, ateismul prilejuind o apreciere mai limpede şi mai autentică, a minunilor universului, decât ar putea orice religie să ofere vreodată
Richard Dawkins (n. 1941) este etolog, biolog evoluţionist, fost profesor la Oxford şi un prolific scriitor.

În Gena egoistă (1976), el a popularizat viziunea centrată pe gene asupra evoluţiei şi a introdus conceptul de mem, care funcţionează precum o genă la nivel social.

În Fenotipul extins (1982), a prezentat ideea inedită, potrivit căreia efectele fenotipice ale unei gene pot să acţioneze şi asupra mediului în care organismul trăieşte.

În Ceasornicarul orb (1986), a combătut creaţionismul şi „proiectul inteligent“ ca teorie, arătând că procesele evolutive sunt răspunzătoare de complexitatea uimitoare a lumii vii, şi nu vreun creator supra-natural.

În această carte, intitulată Himera credinţei în Dumnezeu într-o primă ediţie românească (2007), Dawkins argumentează faptul că un asemenea creator „aproape cu certitudine“ nu există şi că orice credinţă întemeiată religios este o „idee fixă greşită“ şi amăgitoare. Ea s-a vândut în peste două milioane de exemplare în limba engleză şi a fost tradusă în 31 de limbi.