Tacerea care se aude

Tăcerea asta nu e niciodată totală. Așa cum liniștea nu e niciodată tăcere. Calci prin iarbă fără să auzi cum se prelinge verdele peste cărări și cum se retrag în pământ frunzele toamnelor din care-au rămas doar romanțele. Uneori, trecerea timpului are culoare galbenă, aurie. Ca să înțelegem mai bine ce pierdem. Alteori, trecerea timpului e un alb așternut pe câmpuri sau, și mai doveditor, – pe tâmple. Și doar timpul care vine e verde. Pentru că ne este dragă viața. (pag. 244)

Имя	Контакты	Наличие