Povesti adevarate. Cele mai bune surori.

Părinții noștri – americani de origine irlandeză – au adus pe lume, într-un interval de cinci ani și jumătate, trei fete, dintre care eu sunt cea mijlocie. Copii fiind, eram cât se poate de diferite: Nita, alias Săgeată, cea mai mare, o blondă băiețoasă cu ochi verzi, devenită regina balului de absolvire, pișca răutăcios și avea o voce de înger; Linney, alias Maimuța-păianjen, cea mai mică, prințesa din poveste, înaltă, subțire, cu ochi mari și păr ca tăciunele, o rebelă, mereu cu pensula de pictat în mână, avea o imaginație bogată și talent artistic pe măsură; și eu, alias Hrișcă, copilul mijlociu tipic, fata timidă, studioasă, iubitoare de natură, brunetă cu ochi negri, majoretă, cu păr lung și bogat, cu zâmbet larg și tendința de a fi încăpățânată. În ciuda înfățișării și a firilor diferite, noi, «cele trei fantastice», cum ne plăcea să ne spunem, aveam și o mulțime de lucruri în comun și, în general, ne înțelegeam bine. Însă am avut mereu percepții total diferite asupra lucrurilor.

Имя	Контакты	Наличие