Oписание
Rolul Bisericii nu este de a condamna, ci de a permite întâlnirea cu acea iubire viscerală care este milostivirea lui Dumnezeu. De aceea, ca preot, este necesar să ieşi. Să ieşi din biserici şi din parohii, să ieşi şi să cauţi oamenii acolo unde trăiesc, unde suferă, unde speră.
„Milostivirea este întâiul atribut al lui Dumnezeu. Este numele lui Dumnezeu. Nu sunt situaţii din care să nu putem ieşi, nu suntem condamnaţi să ne afundăm în nisipuri mişcătoare.“
Într-un discurs simplu şi direct, Papa Francisc se adresează oricărui bărbat şi oricărei femei de pe planetă, stabilind un dialog intim şi per¬sonal. În centru se află tema sa cea mai dragă – milostivirea –, care a fost dintotdeauna punctul cardinal al mărturiei sale şi acum al pontificatu¬lui său. Fiecare pagină vibrează de dorinţa de a ajunge la toate acele suflete – din Biserică şi din afara ei – care caută un sens vieţii, o cale a păcii şi a reconcilierii, un leac pentru rănile fizice şi spirituale. În primul rând, acea umanitate tul¬burată şi în suferinţă care cere să fie acceptată, nu respinsă: săracii şi marginalizaţii, deţinuţii şi prostituatele, dar şi cei confuzi şi cei îndepăr¬taţi de credinţă, homosexualii şi divorţaţii.
În dialogul cu vaticanistul Andrea Tornielli, Francisc explică – plecând de la amintirile din tinereţe şi de la momentele emoţionante din ex¬perienţa sa clericală – raţiunea convocării unui An Sfânt extraordinar, pe care îl doreşte cu pu¬tere. Fără să nege problemele etice şi teologice, Francisc reafirmă că Biserica nu poate închide uşa nimănui; mai degrabă are sarcina de a face o breşă în conştiinţe pentru a da speranţă în ce priveşte asumarea responsabilităţii şi a înde-părtării de răul comis.
Într-o mărturisire plină de sinceritate, Francisc nu evită să abordeze relaţia dintre milostivire, justiţie, corupţie. Creştinilor enumeraţi în rândurile celor „drepţi“ le aminteşte: „Şi Papa este un om care are nevoie de milostivirea lui Dumnezeu“.
Cartea Numele lui Dumnezeu este Milostivirea este publicată în 82 de ţări.