Insula lui Arturo

 „Un roman fascinant." Elena Ferrante

Roman ecranizat în 1962 , în regia lui Damiano Damiani , cu Vanni de Maigret , Key Meersman și Reginald Kernan în rolurile principale.

Arturo și Wilhelm, fiul cu nume de stea și tatăl rătăcitor, trăiesc pe insula Procida, aflată în Marea Mediterană. Tatăl dispare de acasă cu lunile, în timp ce Arturo rămâne în grija servitorilor, petrecându-și timpul singur, hoinărind pe insulă și citind cărți de aventură și război. Arturo își venerează tatăl, în ciuda cruzimii și a răcelii cu care acesta din urmă îl tratează adesea. Dar când băiatul împlinește 14 ani, tatăl se întoarce împreună cu o mamă vitregă, Nunziata, o tânără de o rară frumusețe, crescută în sărăcie și lipsuri. Apoi, urmându-și instinctele, tatăl dispare iar, lăsându-i pe cei doi în voia destinului: Arturo să-și împlinească dorința de libertate și aventură, Nunziata, să-și crească copilul abia născut.

„Insula lui Arturo urmărește povestea unui băiat pe jumătate orfan de pe insula Procida, din golful Napoli, chiar înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Temele cărții – incest, misoginie, narcisism, homosexualitate – îi străbat paginile precum lava incandescentă." The New York Times

„O carte magnifică, uluitoare prin acuitatea psihologică. Precum Don Quijote și Emma Bovary înaintea lui, Arturo e un romantic influențat de lecturi. Maturizarea lui, însoțită de dezamăgiri, chiar de trădări, e profund dureroasă. O carte plină de frumusețe și intuiție." Kirkus Reviews

„Arturo e obsedat de fapte eroice, de onoare și disprețuiește femeile, dar în adâncul său e o ființă vulnerabilă, guvernată de impulsuri neînțelese și de un romantism năvalnic." Publishers Weekly

Scriitoarea italiană Elsa Morante (1912-1985) a debutat la o vârstă fragedă, publicând povestiri în reviste pentru copii, antologate mai târziu în volumul Il gioco segreto (1941), urmat la scurt timp de o carte pentru același public, La bellissime avventure di Caterì dalla trecciolina (1942). Primul ei roman, Menzogna e sortilegio, a apărut în 1948 și i-a adus Premiul Viareggio. A devenit unul dintre cei mai de succes scriitori italieni odată cu publicarea romanelor L´isola di Arturo (1957, recompensat cu Premiul Strega) și La Storia (1974), acesta din urmă fiind controversat la momentul apariției, respins de o parte a criticii literare, dar aclamat de public și considerat una dintre cele mai bune o sută de cărți ale lumii. Ultimul ei roman, Aracoeli (1982), i-a adus Premiul Médicis Étranger. A fost căsătorită cu romancierul Alberto Moravia, un oponent al regimului fascist al lui Mussolini, cei doi alcătuind cel mai de succes cuplu literar al Italiei acelor vremuri. A mai publicat câteva volume de povestiri și două volume de poeme. A murit în 1985 la Roma, în urma unui atac de cord.