E un pod pe Drina

 La jumatatea secolului al XVI-lea, un pasa da porunca sa se ridice un pod peste Drina, riul care strabate oraselul bosniac Visegrad. Asa incepe istoria – cu pietre albe aduse de departe si cu munca zdrobitoare. Pina la Primul Razboi Mondial, podul acesta, facut din unsprezece arcade mladioase, e martor al tuturor schimbarilor, suferintelor si tulburarilor care trec peste locuitori: stapinirile se duc una dupa alta, scotind din radacini o parte din obiceiurile oamenilor si punind altele in loc, generatiile cele noi isi amintesc din ce in ce mai sters cum era traiul celor vechi, batrini si tineri, crestini, musulmani si evrei se intilnesc pe pod si privesc cum le trece viata, mai molcom ori mai aprig. Podul e martorul istoriei: si al celei mari, plina de razboaie, anexari, mariri si decaderi de imperii, si al celei mici, cu drame si neintelegeri omenesti, cu impacari cu soarta si cu fericiri marunte. Salutat drept un „Tolstoi iugoslav“ – odata cu traducerea in franceza a romanului (traducere care a dat semnalul unui succes mondial), Ivo Andric face in E un pod pe Drina... ceva mai mult decit o sobra fresca istorica: aceasta e insotita de o fermecatoare placere, aproape orientala, a povestirii, dar si de crude reprezentari literare pentru ceea ce se numeste „mersul inainte al istoriei” – implacabil si, de cele mai multe ori, nedrept.