Dupa bufnite

 Într-o seară târzie de iarnă, o fetiță și tatăl ei se duc după bufnițe. Copacii sunt nemișcați ca niște statui uriașe și totul e liniștit ca într-un vis."Bu-hu-hu!" strigă tatăl, chemând misterioasa pasăre de noapte. Dar nu primește răspuns. Cei doi înaintează fără o vorbă, pentru că atunci când mergi după bufnițe nu ai nevoie de cuvinte. Ai nevoie doar de speranță. Uneori găsești o bufniță, alteori nu.