Oписание
“Deși a scris foarte mult, Valentin Roșca nu poate fi bănuit nicidecum de grafomanie. Avea pur și simplu o pană diligentă care transforma totul în vers... Era un foarte bun cunoscător al românei pe un teren în care făceau figurație mulți, foarte mulți ageamii în ale limbii. O seamă dintre ei erau un produs direct al Cuvântelnicului de tristă pomină al lui I.D. Ceban. Așa că prima impresie pe care ți-o transmite poezia poezia lui Valentin Roșca e bogăția vocabularului. Cuvinte rare, din fondul pasiv al limbii (arhaisme, dialectisme, istorisme) se îmbină, se îmbrățișează în ingambament cu neologisme de ultimă oră, cu termeni de specialitate din diverse domenii. Și slova cu patină istorică, și verbul modern se înscriu perfect în vers, fără tirania arbitrarului.” (Eugen Lungu)