Hagi-Tudose. BPT 135

Cu adevărat interesante rămân paginile lui Delavrancea în care virtuozitatea sa stilistică se desfășoară pe un teritoriu specific, desprins din lumea mahalalei bucureștene. Exemplu tipic – nuvela Hagi-Tudose, capodoperă de concentrare, de situarea naraţiunii la limita irealului. Ca și Caragiale în marile lui nuvele de ultimă perioadă, Delavrancea descoperă un București uitat, aproape legendar, în care personajul principal al povestirii capătă proporţii mitice. Dincolo de bogăţia lexicală, admirăm aici îmbinarea armonioasă a diferitelor stiluri – a stilului indirect, combinat cu dialogul și cu monologul interior; dar virtuozitatea o atinge Delavrancea în utilizarea stilului indirect liber: alături de I. L. Caragiale și de Ioan Slavici, autorul lui Hagi-Tudose a încetăţenit în proza noastră această subtilă formă de relatare. Frecventarea prozei naturaliste franceze a avut fără îndoială importanţa ei în opţiunea autorului pentru valorile stilului indirect liber și pentru folosirea lui în contexte variate.

Имя	Контакты	Наличие