Si tu poti fi Supernanny 2. Cu copilul la scoala

A creşte copii este un lucru riscant, căci reuşita depinde de multă trudă şi grijă, iar nereuşita întrece orice altă durere, spunea Democrit. E trist şi frustrant să-ţi vezi copilul nepăsător sau, mai rău, dispreţuitor faţă de şcoală şi învăţătură, dar, oricât ar părea de incredibil, nu e vina lui. Succesul său la şcoală şi dragostea de carte depind în cea mai mare măsură de educaţia pe care noi, ca părinţi, i-o dăm în primii şapte ani de viaţă, de mediul familial pe care i-l oferim şi de valoarea pe care noi înşine o acordăm cunoaşterii. Averile se clădesc şi se pierd, ne înalţă şi ne coboară, ne fac puternici şi ne nimicesc. Singură, comoara minţii sporeşte, nu e niciodată în pericol să se piardă şi poate fi dăruită zilnic, fără grija că se împuţinează.
Irina Petrea

Şi tu poţi fi Supernanny - Cu copilul la şcoală este cel de-al doilea volum al seriei inaugurate de Irina Petrea, din care face parte şi cartea Şi tu poţi fi Supernanny - cum să-ţi creşti bine copilul şi îşi propune să ia în discuţie principalele probleme ale copilului la şcoală. De asemenea, oferă sugestii utile pentru părinţi şi pentru cei care se ocupă de creşterea copilului-şcolar.
Performanţele copilului în şcoală sunt o prioritate pentru părinţii conştiincioşi, iar problemele legate de studiu şi disciplina nu sunt nici puţine, nici uşoare şi, mai ales, nu au întotdeauna cauze evidente. Chiulul, temele, notele, examenele şi violenţă în şcoală sunt subiectele cel mai des aduse în discuţie la şedinţele cu părinţii şi la cabinetele de consiliere. Părinţii aşteaptă soluţii-miracol la problemele lor când, de fapt, acestea sunt problemele copiilor lor. Părinţii obişnuiesc să se întrebe de ce, oare, îmi face copilul meu probleme în loc să se întrebe de ce are copilul meu probleme?
Copilul nu e un roboţel pe care îl repari dacă se strică, nici o fiinţă ce trebuie dresată şi adusă la obedienţă totală. E o persoană aflată în creştere, ce are nevoie de afecţiune, ocrotire şi, da, instruire pentru a se putea dezvolta normal, pentru a putea să-şi valorifice cât mai bine potenţialul de care dispune. Performanţele sale şcolare nu depind numai de inteligenţa lui, ci şi de mediul familial în care creşte, precum şi de şcoală pe care o frecventează, prin urmare, are nevoie ca familia şi şcoala să coopereze şi să coopereze strâns.
Din păcate, la noi, se întâmplă adesea exact pe dos şi elevul devine o minge de fotbal în meciul dintre părinţi şi cadre didactice. Când miza este dezvoltarea copilului şi devenirea lui, orgoliile nu-şi au rostul. Până la urmă, orice copil este investiţia cea mai importantă a oricărei societăţi şi cu toţii avem nevoie să-l privim ca pe o responsabilitate colectivă.