Confidente. 42 de convorbiri cu Angela Martin

„După ce mi-a luat un interviu mai amplu, Angela Martin mi-a propus să ne continuăm discuţia în revista Cultura şi am acceptat cu bucurie. Pe de-o parte, demonstrase perspicacitate în ceea ce priveşte subiectele literare şi de politică culturală, pe de alta, întrebările ei îmi ofereau ocazia de a-mi exprima opiniile în anumite privinţe, importante pentru mine, dar nu neapărat şi pentru mediul cultural suedez. Mi se punea la dispoziţie un for în care aveam libertatea de a lua atitudine în probleme care mă interesau cu adevărat —, iar acest dialog a durat trei ani!“
KJELL ESPMARK

„Nu am discutat decât tangenţial despre calitatea interlocutorului meu de preşedinte al Comitetului Nobel pentru literatură din 1998 până în 2005 şi, ulterior, de membru al acestuia. Dar nu pentru că am neglijat subiectul, altminteri extrem de interesant, ci pentru că am ales să-i acord întâietate scriitorului. Pe acesta am ţinut să-l întreb cum se raportează la lume, care este viziunea lui asupra actului de creaţie, cum se regăseşte, critic fiind, în propria-i literatură, cum vede relaţia scriitorului cu puterea, ce crede despre şansele propriilor noastre culturi în lumea globală spre care ne îndreptăm şi, nu în ultimul rând, cât de aproape de idealul său este Europa în care trăim.“
ANGELA MARTIN

KJELL ESPMARK, scriitor suedez de reputaţie internaţională îşi face debutul în poezie în 1956. Cele douăsprezece volume de poeme, printre care Lumea văzută prin obiectivul aparatului de fotografiat (1958), Când drumul se întoarce (1992), Cealaltă viaţă (1998), Cei vii nu au morminte (2002), Calea Lactee (2007) sunt titluri de referinţă în lirica suedeză. Din 1980 se dedică romanului. În ciclul romanesc Vremea uitării, îşi dezvoltă temele predilecte ale poeziei sale. Criticii îi descoperă trăsături care îl apropie de simbolistica lui Kafka şi de reflecţia critică a lui Italo Calvino. Apreciat critic literar — până în 1995 profesor de teoria literaturii la Universitatea din Stockholm —, este preocupat de lirica modernă, de la Baudelaire până în prezent. Scrie, de asemenea, dramaturgie. Este membru al Academiei Suedeze şi al Comitetului Nobel pentru Literatură. Între 1998 şi 2005 este preşedintele Comitetului Nobel pentru Literatură. Cartea sa Premiul pentru Literatură. Un secol cu Nobel este şi o istorie a redutabilei instituţii suedeze. A fost distins cu: Premiul Övralid (1974), premiul pentru literatură al cotidianului Svenska Dagbladet (1975), Premiul Belman (1985), Premiul Kellgren (1998), Marele Premiul al Academiei De Nio (2000). A fost publicat în Franţa, Spania, Italia, SUA. În româneşte i-au apărut: Scris în piatră (2003), volum de poezie, Premiul pentru literatură. Un secol cu Nobel (2003) şi romanele Uitarea (2003) şi Călătoria lui Voltaire (2006).
ANGELA MARTIN, traducătoare din spaniolă şi franceză. Debutează în 1975 cu romanul peruanului Manuel Scorza, Bat tobele pentru Rancas. Alţi autori, de notorietate, îi confirmă interesul pentru literatura spaniolă: Juan Valera, Amado Alonso, Eduardo Mendoza. Este atrasă deopotrivă de critica literară; palmaresul ei cuprinde nume ilustre ale domeniului: Georges Poulet, Jean Starobinski, Jean Rousset. Traduce romanele Uitarea (2003) şi Călătoria lui Voltaire (2006) de Kjell Espmark. Din 2001, este membră a Academiei Latinităţii. Acaparată temporar de alte activităţi în câmpul culturii (a condus Direcţia de Dialog Cultural Internaţional din Ministerul Culturii şi a fost delegat al României pentru cultură şi educaţie la Consiliul Europei; a fost vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române şi al Institutului Cultural Român), rămâne fidelă preocupărilor literare. Îngrijeşte ediţia definitivă a romanelor Despre eroi şi morminte de Ernesto Sabatoşi Recviem pentru nebuni şi bestii, Absenţii, Feţele tăcerii de Augustin Buzura. În 2008 publică Privilegii, volum de convorbiri cu personalităţi europene. În 2000 este distinsă cu Ordinul Naţional „Serviciul credincios“ în grad de cavaler de preşedintele României, în 2004, cu Ordinul Naţional Rio Branco în grad de ofiţer de preşedintele Braziliei şi cu Ordinul Stella della Solidarietá Italiana în grad de cavaler de preşedintele Italiei. Din 2005 este redactor-şef adjunct la revista Cultura.