Un razboi ciudat. Afganistan

O pată de sânge pe zăpada imaculată, proaspăt aşternută peste pământul chinuit al Afganistanului, ar arăta probabil ca sângele primului om nevinovat vărsat pe suprafaţa planetei, sângele lui Abel, pată a vinovăţiei universale, strigată până în străfundurile Universului, până la Dumnezeu, de oglinda imensă. Poate aşa va auzi, poate aşa va vedea sângele nevinovat, păcatul originar multiplicat în Afganistan, zilnic, de trei mii de ani, în milioane de exemple, oameni nevinovaţi, cărora presupuşi semeni întru raţiune le aştern peste ochi pânza întunericului veşnic.

* Ca orice popor umilit de istorie, afganii nu cer mult. Doar un dram de respect şi recunoaştere. Exact asta le-am oferit noi, românii.
Victor Strîmbeanu
Între o aterizare la Kabul şi o decolare, un arc de timp fără sfârşit, o „miercuri“ repetabilă până la sufocare, ascunde o experienţă militară şi sufletească aflată la limita omenescului. Autor de literatură de specialitate militară, Victor Strîmbeanu are, mai nou, tentaţia unui jurnal fără intenţii ficţionale, dar, fatalmente, jurnalul, gen literar de frontieră, se constituie şi într-un „document sufletesc“.
Prof. Alecsandru ŞTIUCĂ
„Când voi fi mare, vreau să mă fac poliţistă, ca să pot să-mi apăr familia.“
Sakena
(fetiţa care ar fi devenit cetăţean român, dacă ar fi existat posibilitatea legală de adopţie)