Foc. Din jurnalul dragostei

"Nu cred decat in foc. Viata. Foc. Fiind eu insami o flacara, ii inflacarez pe altii. Niciodata moarte. Foc si viata." (Anais Nin)

Foc este o carte a oglinzilor, a jocurilor erotice, a iubirilor paralele (care se hranesc sau se anihileaza reciproc). Un concert de muzica a trupului. Si o vivisectie, pasionala si lucida in acelasi timp, a eului feminin in plin proces de autodezvaluire. Sau poate de automistificare? Sa fie jurnalul o tesatura densa de "minciuni miraculoase", inspirate si menite sa inspire? Exista oare si in scris oanume naturalete a actritei care se joaca pe ea insasi?