Cartea cu Apolodor

Scrisoarea unui critic literar către un prieten pinguin (fragment)
Bucureşti, martie 2003

„Dragă Apolodor,
[...] Tu m-ai învăţat cum se joacă cuvintele unele cu altele, cum se prind de mână în rime: Târgul Moşilor, Apolodor, zâmbitor, tenor, tuturor, dor, implor, picior peste picior, Labrador, zbor, bimotor, Bosfor... Daca mergi aşa, din rimă în rimă, ajungi la capătul cărţii. Vezi, asta era o adevărată invenţie, dar am înţeles-o abia mai târziu: cum tu călătoreai foarte mult, ca să nu te rătăceşti şi să te poţi întoarce acasă, inventatorul tău ţi-a marcat drumul cu o rimă călăuzitoare şi, pentru că erai mic, ca s-o recunoşti usor, a făcut-o să semene cu codiţa numelui tău: dor. Aşa se face că ai putut să ajungi înapoi la Bucureşti, la prietenii tăi de la circ, după ce ai umblat hai-hui prin toată lumea.“ (Ioana PÂRVULESCU)