100 de minuni din tomate

Un fruct din paradis

În zilele noastre roşiile au devenit atât de obişnuite, încât sesizăm doar lipsa lor, faptul că au dispărut de pe rafturile frigiderului. Aceste fructe roşii, de regulă rotunjoare, savuroase, zemoase, plăcute atât ca aspect, cât şi la gust, au devenit indispensabile vieţii noastre de zi cu zi. Deşi acum 10-20 de ani roşiile erau în exclusivitate legume de sezon, în zilele noastre se pot procura tot timpul anului (ce-i drept, din iarnă până în primăvară la preţuri destul de ridicate). Roşiile sunt ingrediente de baza în nenumărate feluri de preparate, dau gust majorităţii mâncărurilor, iar de multe ori, se întrebuinţează pentru ornare. De asemenea, sunt extrem de populare, consumate ca atare, ca şi fructe. (Doar cine a mai cules roşii coapte presărate cu rouă în dimineţi răcoroase de vară şi a gustat din miezul zemos răcoritor al fructelor, cunoaşte cu adevărat această plăcere de paradis.) Roşiile sunt neasemuite şi datorită echilibrului plăcut dintre conţinutul lor de zahăr şi aciditate, fiind astfel printre puţinele fructe care se pot consuma sărate. Echilibrul de aciditate-zahăr, conţinutul optim în fibre şi conţinutul ridicat în vitamine şi săruri minerale le conferă dreptul de a fi consumate atât pentru menţinerea sănătăţii, în alimentaţia sportivilor, cât şi în regimul alimentar dietetic. Datorită conţinutului ridicat de apă şi a gustului deosebit de plăcut, roşiile consumate crude sunt săţioase: potolesc atât foamea, cât şi setea. Însă atât fierte sau prăjite (chiar şi pe gril) au gust deosebit de bun, iar ghiveciul de vară nu este altceva decât o mâncare uşoară din ceapă, ardei şi roşii. Din fructele necoapte, verzi - aşa-zisele gogonele - se pot prepara murături foarte gustoase, iar roşiile cocktail, de mărimea unei cireşe, sunt întrebuinţate ca ornament şi condiment la unele băuturi cu conţinut scăzut în alcool. Băutura preferată a lui Salvador Dali, celebra Bloody Mary, se prepară, de asemenea, din suc de roşii, adăugând votcă şi diferite condimente. La fel ca şi bucătăria franţuzească sau italiană, cea romanească nu se poate lipsi de acest element preţios.

Cultivarea şi prelucrarea roşiilor are o veche tradiţie în Italia: peste tot în lume sunt căutate produsele preparate în fabricile lor de conserve specializate în prelucrarea acestor fructe zemoase. Sarea şi piperul se asortează bine cu roşiile, dar, în afara de aceste condimente universale, busuiocul este condimentul de bază al preparatelor din roşii. Ca şi bucătăria franţuzească şi italienească, cea românească are afinitate mare faţă de aceasta plantă aromatică. De asemenea, se pot prepara diferite feluri de salate din roşii proaspete sau pastă de roşii, cele mai simple doar din roşii, adaugând peste ele apă, oţet şi zahăr după gust, eventual ardei gras şi ceapă, iar cele mai sofisticate fiind preparate dintr-o mare varietate de legume, verdeţuri, oţet condimentat şi ulei de măsline.

Pe meleagurile mediteraneene diferitele salate de roşii se consumă la micul dejun, la cină sau ca aperitive. Din tomatele proaspete, stoarse se poate prepara suc de roşii, care apoi se poate condimenta după gust cu sare, zahăr, piper, busuioc sau alte mirodenii care se pretează la gustul roşiilor. În Franţa şi Italia, ţări cu tradiţie în cultivarea şi ameliorarea roşiilor, se cultivă o varietate largă de soiuri, având culori şi gusturi diferite: soiuri atât galbene, portocalii, roşii, cât şi verzi, portocalii vărgate cu roşu, galbene pătate cu roşu sau verzi modelate cu roşu, chiar şi soiuri purpurii sau de culoarea ciclamei.

În culegerea de faţă vă prezentăm 100 de reţete din tomate: sosuri, murături, sucuri etc., în speranţa că cei amatori de preparate din roşii vor găsi multe reţete apetisante; mai mult, avem speranţa că vom reuşi să le atragem atenţia şi celor care până acum nu au manifestat un interes deosebit faţă de acest fruct într-adevar minunat.